Hikikomori

Instalație performativă bazată pe textul dramaturgului austriac Holger Schober

HIKIKOMORI: scurta prezentare a proiectului

Hikikomori este o instalatie performativ-vizual-auditiva care are ca punct de plecare piesa de teatru omonima scrisa de dramaturgul austriac Holger Schober. Ea se refera la fenomenul social cunoscut mai ales in Japonia care se manifesta prin retrgerea persoanelor din societate (majoritar a tinerilor) si continuarea existentei intr-o singura camera. Instalatia noastra isi propune sa plonjeze intr-o mainera artistica in camera si in intimitatea unui Hikikomori. Mediile mixte de expresie si de procedee artistice (sculptura din materiale reciclate, readymade-uri, light design, instalatie video multi-canal, instalatie de sunet, prezenta performativa live) ar trebui sa concureze la subiectivizarea cazului uman prezentat. Dincolo de recluziunea “reala”ne intereseaza aura afectiva si versiunea subiectiva a unei cronologii de viata de acest tip.

 Prezenta tehnologiei actuale (calculator+internet) faciliteaza crearea unui nou mediu de comunicare (poate singurul...) cu o lume exterioara ce poate fi deopotriva onirica sau reala. Deschidem astfel o discutie despre nevoia de comunicare in cadrul unui comportament care este privit de catre o mare majoritate ca fiind unul de tip autist, emfazand faptul ca ea este doar redirectionata si nu suprimata. Hikikomori are nevoie sa vorbeasca cu el insusi si cu o parte “aleasa” de el dintre ceilalti. Viata interioara capata dimensiuni hiperbolice, fiind amplificata si implicit prezervata de fire-wall-urile protectoare auto-create: camera in care locuieste si internetul filtrat subiectiv.

 Instalatia noastra are doua vieti: Una de “simeza”, in care sunt expuse spatiul plus artefacte adiacente proiectului si una performativa, caz in care se alatura instalatiei un exponat uman care performeaza textul timp de aproximativ 70-90 de minute. Moment in care restul instalatiei, intr-o empatie simbiotica totala devine reactiv la aceasta prezenta, formand un nou corpus, cyberorganic, o mono-macro-celula capabila de dorinta de a incerca sa comunice cu un exterior (virtual sau real) ce pare a fi o amenintare continua. Vlaicu GOLCEA (concept, sound-design, instalatie audio)

Hikikomori – spatiu-costume statement

Hikikomori: altar gotic, cripta, straturi de nesiguranta, nevoia acuta de singuratate.

Instalatia multisenzoriala: spatiul membrana-stomac (se poate compara cu interiorul unei anvelope uzate,mucegaite, abandonat la groapa de gunoi), invita publicul "la un ceai" la ea in camera. Este un loc de unde nimeni nu a mai iesit si nimeni nu a mai intrat de multa vreme, nici macar aerul. Baza acestei "imobilizari" intre 4 pereti (care GAZDUIESC o pestera scaldata in peturi, resturi de mancare, ambalaje colorate, conserve, care se stratifica pana capata nuante artistice) este o expozitie-reciclare a “invelisului artificial" pe care il promoveaza o societate de consum, care pune mai degraba accentul pe ambalaj si reclama decat pe beneficiile pentru individ sau pe efecte adverse.

 Hikikomori isi cladeste propriul castel, un mediu "postapocaliptic" (unde isi supravietuieste) se readapteaza si invata sa isi dezvolte alte principii si deprinderi - fenomen declansat in Japonia, dar manifestat, la intensitati diferite, in toata lumea, inclusiv in Romania (un teren fertil pentru adictii, in special in domeniul internetului, insa aici, nu este considerat o problema sociala pentru ca a capatat amploare sub forme si ramificatii diverse). Daca am face un mic sondaj social am observa cat de repede isi insuseste mediul in care traim accentele nocive ale unei noutati: droguri legale, jocuri de noroc, jocuri video, etc... orice sursa iti da o scurtatura spre implinire personala, fie ea si virtuala. Proiectul prezentat are in vedere mai degraba latura artistica decat analiza sociala a fenomenului si ramificatiile acestuia. Privit din perspectiva artistica, capata o nuanta romantica, fantasmagorica, adaptata pe materialul contemporan, foarte usor de reperat in timp.

 Devine un corp inert, in coma, care are o activitate cerebrala extrem de activa, cu rezultate manifestate exclusiv in mediul virtual.

Componenta contrastanta cu acest spatiu inchis, ingust, care naste claustrofobia, angoasant, intepator, este aspectul fizic – costumul, (o referinta a fi colectia"Comme des Garçons" 2017) senzual, asemeni unei zeite gotice, extrem de nepotrivit pentru o persoana izolata intr-o camera. Aluzia poate consemna permutarea din spatiul real in cel virtual, lumi care la un moment dat pot fi usor confundate intre ele sau inlocuite: cum mergi in parc sa prinzi pokemoni sau te atasezi de personaje din sitcom-uri de parca ar fi prietenii tai din viata reala. Este la "o depresie distanta" transformarea in hikikomori. Pare un fenomen care s-a nascut odata cu nevoia acuta de adaptare la mediul virtual, noua dependenta a umanitatii, manifestata intr-o carcasa de plastic, cel putin in spatiul nostru. Plasticul a devenit un material pe care il numim "organic".

Spatiul: este o constructie-instalatie din "latex negru" (format din peturi si ambalaje vopsite), ce acopera 3 pereti, tavan si sol; asigura spatiul publicului ce coincide/se suprapune cu spatiul de joc; in fata publicului este amplasat "altarul-plasma”si scaunul ei de birou, ce devine un univers in sine-instalatie-cochilie-cocon; set-ul cuprinde de asemenea surse de lumina proprii (cameracandelabru); ecranele-suportul materialului video conceput de Mihai Pacurar, cat si instalatia de sunet compusa din sistemul audio 5.1 Cristina MILEA (artist vizual / instalatie, costume, decor)

VIDEO STATEMENT

Hikikomori se retrag in sine si in spatiul lor intim, bine delimitat, renuntand la contactul direct cu societatea. Acest contact direct este suplinit in exces pe perioada insingurarii cu contactul virtual. Internetul, televizorul, devin mediile prin care cei care refuza sa mai paseasca in societate, surfeaza in continuare, drogandu-se cu imagini, proiectii, vieti paralele. Prin urmare, Hikikomori nu sunt decat extinderi la extrem a unor fenomene comune in orice societate, in fiecare din noi - diversele tipuri de alienare fata de oameni si refugiul in tehnologie. Mediul video va fi folosit asadar sa ilustreze si sa amplifice relatia lui H cu spatiul virtual, dar si sa accentueze prapastia dintre el si persoanele reale din viata sa. Prin manipularea de tehnici video diferite, proiectii suprapuse peste spatiul real sau integrate in scenografie ca obiecte reale, principalul scop va fi stabilirea si apoi deconstructia relatiei dintre spatiul real si cel imaginar, pana la construirea unui univers vizual propriu al personajului. De asemenea, prin folosirea surselor video manipulate de actor, cat si a unor surse manipulate de tehnicieni, vom jongla si cu ideea de manipulant/manipulare in ceea ce priveste relatia lui H cu lumea. Mihai PACURAR (artist video / instalatie video)

http://hikikomori.ro